Sistemul medical din România și bolnavul de cancer

Ei, iată că zilele acestea toată lumea vuiește pe tema sistemului medical din România… Sper din tot sufletul ca lucrurile să se schimbe în bine pentru medici şi pacienţi deopotrivă! Până atunci, iată un pasaj din ”Mama e iubire, de ce-mi vorbiți de cancer?” pe această temă (A opta îmbrățișare: De parcă diagnosticul în sine nu ar fi fost de ajuns, subcapitolul Sistemul):

”Un sistem meschin care nu are grijă de angajaţii săi fiindcă ştie că vor avea pacienţii. Un sistem care ţipă peste tot că nu sunt bani la buget pentru sănătate tocmai ca oamenii să audă şi să suplinească ei. De teamă şi, uneori, din recunoştinţă.

Un sistem care se hrăneşte cu frica pacienţilor. Cine‑şi pune viaţa la bătaie în numele principiilor? Cine poate? Cine, azvârlit de o asemenea boală crâncenă într‑o lume coruptă, mai are puterea să lupte pentru principii? Nimeni. Nu când trăieşti cu teama că fiecare greşeală, oricât de mică, poate fi un pas înainte spre eşafod. Nu când ţi‑e teamă că, din lipsa banilor, respectivul cadru medical e prea nervos să aibă grijă de tine cum ar trebui. Sau că şi‑a pierdut motivaţia să gândească cel mai bun tratament pentru tine şi nu primul care îi vine în minte acolo, nu contează, numai să scrie undeva că eşti şi tu justificarea unor bani plătiţi de la buget…”