Doamne, în ce s-ar transforma lumea fără mama în ea? Așa se încheie cea de-a doua îmbrățișare din ”Mama e iubire, de ce-mi vorbiți de cancer?”, intitulată Lumea se cutremură.
Să nu-ți fie teamă că îți este teamă pentru mama ta. Tu simte și lasă-ți sufletul să ceară ajutor. Pentru că nu ești singură, să nu uiți asta.
Nu ești singură.
Începând cu pagina 19.
Iată un fragment:
”Credeai că le‑ai făcut pe toate singură. Când colo, au stat tot acest timp în jurul tău, protejându‑te, oferindu‑ţi încredere în tine, Eşti bună, Eşti frumoasă, Eşti iubită, invizibile, subtile, mirosind a mama, mirosind a eternitate, a totul e şi va fi bine, aprobatoare, admirative, împăciuitoare şi drăgăstoase, braţele mamei tale, leagănul tău de‑o viaţă, dragostea şi grija ei, ţesute clipă de clipă, ani la rând, într‑un veşmânt mai drag Domnului decât toate straiele bisericeşti la un loc.”
Comandă aici sau detalii suplimentare aici.
