Sunt multe ceaiuri ”minune” pe net, vândute la prețuri exorbitante, dar care au exact aceleași proprietăți ca astea românești de 3 lei. De ce le cumpără oamenii pe cele de sute de lei? Care este ”valoarea adăugată” pe care o plătesc? Minciuna. Singura diferență dintre o plantă crescută pe vârful muntelui în poiana ursului din țara minunilor și una crescută pe marginea uliței din satul bunicilor exact asta este: minciuna. Pe una o văd la față numai sfinți și iluminați, iar peste cealaltă trec rațe și capre. Dar ce poveste frumos amăgitoare spune prima!
”Mama e iubire, de ce-mi vorbiți de cancer?” nu este pentru cei care caută minciuni. Nu este pentru cei care nu sunt gata să sacrifice din energia lor în căutarea vindecării. Nu este pentru cei care vor totul de-a gata, pe tavă, pentru cei care cauta ”rețete” și le aplică fără discernământ pentru ca să scape ei de responsabilitate. Nu este pentru cei care cred că există un leac universal valabil pentru cancer, dar nu este făcut cunoscut pentru că ”trăim într-o lume rea”, și că ar fi, totuși, unii ”aleși” care ar împărtăși acest secret pe unde și cum pot și ei, bieții, persecutați în continuu pentru ”darul” lor de aceeași ”lume rea”. (Probabil cam ce zicea și bloggerita care a mințit că s-a vindecat de cancer cu nu știu ce dietă, nu? Și cam ce zic o grămadă de ”vindecători notorii” de pe la noi.)
Eu nu am cucerit cancerul. Nu l-am învins, nu i-am descoperit toate secretele. Altfel spus, nu mă trag de șireturi cu el. Îmi inspiră în continuare frică. În continuare, empatizez cu teroarea pe care o simt oamenii care trec prin așa ceva. În continuare mă rog pentru ei. În continuare, sper că medicina va progresa. Nu în ultimul rând, în continuare cred că lumea este în esență bună.
Și, în felul ăsta al meu, am făcut o descoperire pe care o împărtășesc în O singură certitudine despre vindecare, a unsprezecea îmbrățișare a cărții.
Începând cu pagina 147.
Comandă aici sau detalii suplimentare aici.
